Foto
StufStock 2010, Far Tuzla
Din lipsa de informatii in timp util, si datorita spontaneitatii unora dintre noi, ne-am “trezit” astazi la ora 15.00 in Vama Veche, la Stufstock 2010. Din pacate, am pierdut un program excelent, si o organizare pe masura, cu pliante, informatii + materiale promotionale destule pentru orice impatimit de vama si muzica rock. A fost o vizita scurta insa perfecta pentru noi.
Din pacate am pierdut cateva workshop-uri pe diverse teme foto, insa promit ca la anu’ o sa-mi fac temele din timp 
Pana atunci iata istoria unei zile perfecte:
Pana la ora 18.00 au concertat cateva trupe castigatoare la categoria “newcomers”:
Fetele de la vama au probleme Vrea cineva sa le ajute?:)
Multi fotografi profesionisti si amatori
Iata un profesionist la munca
Locul in care am stat a fost perfect. Undeva in spatele scenei, pentru a nu “asculta” la maxim muzica de pe scena, si unde se intamplau diverse evenimente, gen interviurile castigatorilor.
evident:)
Multi fotografi… mai ales fotografe
La plecare din Vama, in 2 mai am oprit pentru acest peisaj:)
Pe o strada, gasim vapor petrolier, caruta si masina.
It`s a big big world…
Hai sa ne jucam
O mireasa nonconformista.
Aici s-a suparat, si striga spre mine “paparatzii” )
Suparare mare . Bine ca am marit compasu… cine stie ce “bategarzi” ne alergau
Dupa putina aiureala prin Tuzla, 2 km de drum cu pietris + 1 km de drum de pamant, am ajuns aici. Superb? sau ce?
Farul de la Tuzla a fost construit si amplasat in anul 1900 de firma franceza Barbier Bernard Turrene, iar pana in anul 1957, cand a fost electrificat, a functionat cu o instalatie luminoasa de petrol. Obiectivul a fost asezat pe Capul Tuzla datorita pozitiei terenului, cu vizibilitatea cea mai mare din partea de sud a litoralului romanesc si este integrat in sistemul de asigurare a navigatiei de la aceasta zona. Este un far de aterizare, asa dupa cum spun specialistii, inalt, vizibil de la distanta mare de navele care se apropie, sau cum se spune in limbaj marinaresc, “aterizeaza”, de uscat.
La Far se poate ajunge
- dinspre Mangalia intrand pe strada pe dreapta unde este afisat un indicator mare cu “Plaja Tuzla”. Se tine drumul drept aprox 1 km, dupa care se trece o cale ferata, si mai departe, drum asfaltat cu gauri + inca 1 km de drum de pamant.
- dinspre Constanta nu am urmarit daca este indicatorul spre “Plaja Tuzla” insa strada este prima sau a 2-a la stanga dupa giratoriul de dupa pod
Sfatul meu este sa nu incercati sa ajungeti in locul asta cand e pamantul umed, sau dupa ce doar ati spalat masina.
Zona este superba, si promit sa revin cu alte imagini inedite.
asa ceva ?
no comment
Promit sa-l vanez si noaptea sa vedeti ce discoteca portabila are omu:)
[update la 22.54 aceeasi zi]
scuzati calitatea nu foarte buna a imaginilor:)
si pentru pasionati…. › Continue reading
schitul pahomie, loc de liniste si meditare
In sfarsit, am reusit sa facem ce nu credeam ca ajungem sa facem.
Dupa ~17 km si 2 ore de mers cu masina pe un drum forestier, prin portiuni de 2 metri latime cu o rapa de 20 m adancime, am ajuns intr-un final la Schit-ul Pahomie. Aflat sub crestele muntelui Buila, in rezervatia Buila-Vanturarita, Schit-ul Pahomie a fost intemeiat in anul 1520 de catre Pahomie Monahul si Sava Haiducul. Din unele scrieri reiese faptul ca Pahomie Monahul ar fi nimeni altul decat Barbu Craiovescul, ctitorul manastirii Bistrita Valceana. Acesta a zidit schitul Pahomie in anul 1509, in amintirea faptului ca la “Izvorul Frumos”, in pustietatea muntelui Buila, cautand drumul prin padure ca sa ajunga la Sibiu, pentru a scapa astfel de Mihnea cel Rau (care-i daramase cu tunurile ctitoria sa de la Bistrita), si-a gasit salvarea vietii sale si a celor care il insoteau in pribegie.
Despre existenta schitului de la “Izvorul Frumos” ne vorbeste un document din 1793 al lui Alexandru Moruzzi, prin care domnitorul tarii intareste sihastrilor de aici anumite scutiri, iar, in 1798, Constantin Hangherli Voievod intareste anumite danii schitului.
Biserica cu hramul “Sfantul Proroc Ilie”, in forma de nava, este construita sub stanca, ce o acopera in proportie de 70%. Are numai altar si naos. Pridvorul deschis este sustinut de sase stalpi de zid. Are doua ferestre mici in naos, pe zidul din dreapta, acestea deschizandu-se in exterior. Catapeteasma este din zid. Fatadele exterioare sunt simple, varuite in alb. Acoperisul este din tabla.
Din pacate, picturile din interior sunt destul de afectate de infiltratiile din ziduri. Desi picturile au fost restaurate in anul 1956 si refacute in 1997, in zilele noastre sunt foarte afectate de mucegai.
Sunt date scrise despre starea schitului “Izvorul Frumos” – metocul manastirii Iezer, cand la 17 decembrie 1824 se arata: “Biserica se afla spre darapanare cu totul”… Prin 1880, schitul a fost parasit de vietuitorii monahi, biserica s-a daramat, ramanand numai ruine de la ferestre in jos, iar din chilii numai urmele temeliilor. In anul 1952 s-a recladit mai intai biserica in forma ei initiala (dupa trasaturile zidurilor ramase) si apoi cladirea pentru chilii. Sfintirea schitului s-a facut la 30 septembrie 1956, de catre episcopul Iosif al Ramnicului, si a fost incredintat spre indrumare parintelui Veniamin de la Schitul Patrunsa.
Pentru a respecta “drepturile de autor” m-am conformat cu semnatura pentru unele poze afisate aici
Izvorul Frumos mistificat
Nu.. ala nu sunt eu 
Drumul forestier cu 3 km inainte de schit arata cam asa:
Aici e un Cielo full cu toba atarnanda pe drum. Sperau sa poata urca mica panta din fata, insa dupa o scurta incercare si un harait de toba & componente prin pietris, au renuntat.
Astia suntem noi pe drumul de intoarcere, si cam asa era drumul cand era bun.
“Micuta” noastra cu “marele” motor de 1.2 TSI. Si.. da… am urcat cu ea pana sus la Schit.. si fara absolut nici-o problema.
Un fenomen interesant format pe rau… ca o ceata la 1 metru deasupra raului, formata probabil datorita diferentei mari de temperatura dintre apa raului si aerul de pe munte.
Pe marginea drumului, unii erau la cina
Dupa 9 km de drum forestier, am ajuns iar la Schit-ul Iezerul.
Subsemnatul la locul faptei … cu tot cu respectarea “drepturilor de autor”
In concluzie a fost o zi superba. Nu va avanturati totusi cu masina pana sus la schit decat daca aveti o garda normala la sol, si inarmati-va cu multa rabdare si mai ales atentie. Drumul dureaza aproape 2 ore de jos de la DN64A si ultimii 4 km sunt cei mai grei.
Manastirea Saracinesti
Asezata in drumul dintre Olanesti si Rm. Valcea, in comuna Pausesti – Maglas, satul Valea Cheii, Manastirea Saracinesti si-a reluat functia originara de asezare monahala abia din anul 2007.
Construita intre anii 1688-1692, Manastirea Saracinesti este reprezentativa pentru arta si arhitectura religioasa de la sfarsitul secolului XVII-lea din Tara Romaneasca. La inceputul secolului XX, intreg ansamblu se afla intr-o stare precara, corpul de chilii de pe latura de vest fiind ruinate. Lucrarile de restaurare, coordonate de Comisiunea Monumentelor Istorice s-au desfasurat in mai multe etape intre anii 1923-1944. Cu o scurta intrerupere (1873 – 1913), cand biserica devine filiala a parohiei Cheia, iar chiliile adapostesc scoala primara, asezamantul isi pastreaza caracterul monahal pana in anul 1960, cand ansamblul primeste abuziv functiunea de spital de boli neuropsihice si azil de batrani pana in 2007.
Din pacate, manastirea inca este intr-o stare nu foarte buna. S-au renovat o parte din chilii, insa mai e mult de munca. Am intalnit aici o maicuta foarte primitoare care ne-a povestit din istoria manastirii, si la final ne-a oferit niste prune …. “sa va aduceti aminte ca la Saracinesti ati mancat prune”. Ignorand partea ramasa de renovat, in interiorul manastirii, gasim istorie in stare pura. Toate picturile in interior sunt originale din anii 1700, si sunt pastrate intr-o stare foarte buna. Sincer, aici ne-am simtit la fel de bine ca-n Schitul Iezerul, si cu mult mai bine decat la Cozia, Curtea de Arges care au devenit mult prea comerciale. Recomand cu caldura tuturor care vor sa guste putin din istoria locurilor.
Transilvania Fest 2010
Dinnou un eveniment pentru care merita sa bati cateva sute de kilometri. Din pacate nu am stat foarte mult, insa am putut sa facem cateva poze. Transilvania 
cunoscut inainte si ca Turda este un festival traditional anual, care onoreaza istoria regiunii, promovand in acelasi timp optiuni pentru un viitor sustenabil.
si pe drumul de intoarcere…
Loading ...