schitul pahomie, loc de liniste si meditare

In sfarsit, am reusit sa facem ce nu credeam ca ajungem sa facem.

Dupa ~17 km si 2 ore de mers cu masina pe un drum forestier, prin portiuni de 2 metri latime cu o rapa de 20 m adancime, am ajuns intr-un final la Schit-ul Pahomie. Aflat sub crestele muntelui Buila, in rezervatia Buila-Vanturarita, Schit-ul Pahomie a fost intemeiat in anul 1520 de catre Pahomie Monahul si Sava Haiducul. Din unele scrieri reiese faptul ca Pahomie Monahul ar fi nimeni altul decat Barbu Craiovescul, ctitorul manastirii Bistrita Valceana. Acesta a zidit schitul Pahomie in anul 1509, in amintirea faptului ca la “Izvorul Frumos”, in pustietatea muntelui Buila, cautand drumul prin padure ca sa ajunga la Sibiu, pentru a scapa astfel de Mihnea cel Rau (care-i daramase cu tunurile ctitoria sa de la Bistrita), si-a gasit salvarea vietii sale si a celor care il insoteau in pribegie.

Despre existenta schitului de la “Izvorul Frumos” ne vorbeste un document din 1793 al lui Alexandru Moruzzi, prin care domnitorul tarii intareste sihastrilor de aici anumite scutiri, iar, in 1798, Constantin Hangherli Voievod intareste anumite danii schitului.

Biserica cu hramul “Sfantul Proroc Ilie”, in forma de nava, este construita sub stanca, ce o acopera in proportie de 70%. Are numai altar si naos. Pridvorul deschis este sustinut de sase stalpi de zid. Are doua ferestre mici in naos, pe zidul din dreapta, acestea deschizandu-se in exterior. Catapeteasma este din zid. Fatadele exterioare sunt simple, varuite in alb. Acoperisul este din tabla.

Din pacate, picturile din interior sunt destul de afectate de infiltratiile din ziduri. Desi picturile au fost restaurate in anul 1956 si refacute in 1997, in zilele noastre sunt foarte afectate de mucegai.

Sunt date scrise despre starea schitului “Izvorul Frumos” – metocul manastirii Iezer, cand la 17 decembrie 1824 se arata: “Biserica se afla spre darapanare cu totul”… Prin 1880, schitul a fost parasit de vietuitorii monahi, biserica s-a daramat, ramanand numai ruine de la ferestre in jos, iar din chilii numai urmele temeliilor. In anul 1952 s-a recladit mai intai biserica in forma ei initiala (dupa trasaturile zidurilor ramase) si apoi cladirea pentru chilii. Sfintirea schitului s-a facut la 30 septembrie 1956, de catre episcopul Iosif al Ramnicului, si a fost incredintat spre indrumare parintelui Veniamin de la Schitul Patrunsa.

Pentru a respecta “drepturile de autor” m-am conformat cu semnatura pentru unele poze afisate aici

Izvorul Frumos mistificat

Nu.. ala nu sunt eu

Drumul forestier cu 3 km inainte de schit arata cam asa:

Aici e un Cielo full cu toba atarnanda pe drum. Sperau sa poata urca mica panta din fata, insa dupa o scurta incercare si un harait de toba & componente prin pietris, au renuntat.

Astia suntem noi pe drumul de intoarcere, si cam asa era drumul cand era bun.

“Micuta” noastra cu “marele” motor de 1.2 TSI. Si.. da… am urcat cu ea pana sus la Schit.. si fara absolut nici-o problema.

Un fenomen interesant format pe rau… ca o ceata la 1 metru deasupra raului, formata probabil datorita diferentei mari de temperatura dintre apa raului si aerul de pe munte.

Pe marginea drumului, unii erau la cina

Dupa 9 km de drum forestier, am ajuns iar la Schit-ul Iezerul.

Subsemnatul la locul faptei … cu tot cu respectarea “drepturilor de autor”

In concluzie a fost o zi superba. Nu va avanturati totusi cu masina pana sus la schit decat daca aveti o garda normala la sol, si inarmati-va cu multa rabdare si mai ales atentie. Drumul dureaza aproape 2 ore de jos de la DN64A si ultimii 4 km sunt cei mai grei.

Tags: cascada, Foto, schit